scurt istoric marinaresc
Inca din cele mai indepartate timpuri, oamenii au fost atrasi de regiunile scaldate de apele raurilor, fluviilor si marilor care asigurau o sursa de hrana sigura. Inceputurile navigatiei au fost timide, iar evolutia ei lenta.
Datele documentare existente permit urmarirea istoriei dezvoltarii constructiilor navale, incepand din al treilea mileniu i.e.n., istorie care incepe din centrele culturale ale Marii Mediterane si din nordul Europei.
Din documentele vechi, gasite in Egipt (mileniul 3-2 i.e.n.), s-a putut stabili ca locuitorii deltei Nilului au ajuns la o tehnica avansata in constructia navelor si dispuneau de o navigatie complexa. Dupa egipteni, lideri incontestabili in navigatie au fost fenicienii care erau, de altfel, primii navigatori care au avut

curajul sa iasa in larg. Fenicienii sunt urmati de greci, care cedeaza imperiului roman dominatia marilor si odata cu aceasta, dezvoltarea rapida a navigatiei. Navele lor se numeau galere si erau propulsate de un numar mare de rame actionate de sclavi.
In nordul Europei, din fiordurile peninsulei Scandinavia, vikingii au atins cu navele lor usoare, insa extrem de trainice, tarmurile Groenlandei si Americii de Nord, patrunzand pana la varsarea fluviului Congo din Africa.
Constructiile navale si navigatia cunosc un avant deosebit in perioada expeditiilor maritime, de la sfarsitul secolului al XV-lea pana la mijlocul secolului al XVIII-lea. Portughezii si spaniolii sunt creatorii navelor cu vela, denumite caravele, cu care au intreprins cele mai indraznete misiuni ce au condus la o serie de descoperiri geografice.
Inventarea masinii cu abur, in primele decenii ale secolului XIX, a produs o revolutie in domeniul constructiilor navale. Primul care a gasit solutia satisfacatoare a folosirii aburului ca mijloc de propulsie a navei a fost Robert Fulton, care In 1807 realizeaza vaporul cu zbaturi „Clermont”. Intre 1860 si 1870 zbaturile sunt inlocuite complet de catre elice, la toate navele maritime, perioada care coincide cu deschiderea Canalului Suez. De atunci si pana la deschiderea Canalului Panama se inregistreaza progrese continue atat in constructia corpului, cat si in constructia masinilor. Corpul navei este construit acum complet din otel, masinile cu abur cu piston sunt inlocuite prin turbine, iar mai apoi prin motoare cu combustie interna. Motorul diesel, introdus initial ca masina de propulsie la navele mici, prin perfectionare, a devenit principala masina pentru propulsia navelor. Aceasta face posibil ca navele sa realizeze viteze mari, fiind dotate cu motoare puternice, cu consum specific redus de combustibil.
Perspectivele de viitor pe plan mondial in constructiile navale sunt legate de posibilitatea inlocuirii motoarelor diesel prin turbine cu gaze si de utilizare a reactoarelor nucleare pentru propulsia navelor, spargatorul de gheata sovietic Lenin, fiind prima nava cu propulsie nucleara. Secolul nostru se caracterizeaza in domeniul constructiilor navale printr-o tendinta spre gigantism, cum este de altfel si pasagerul Mary Queen II, o adevarata insula cu elice.
primele tipuri de ambarcatiuni
Prima ambarcatiune utilizata de om a fost trunchiul de copac, propulsat initial cu ajutorul palmelor. Prin alaturarea mai multor trunchiuri de copac s-au obtinut plutele, mai stabile si mai incapatoare. Caiacul, una din primele ambarcatiuni puntate, era construit din piele intinsa pe o osatura alcatuita din fanoane de balena, ulterior invelisul si osatura fiind executate din lemn. Canoia era construita din coaja de mesteacan cusuta cu radacini de conifere fierte in prealabil in apa si intinsa pe o osatura rigida executata din lemn, propulsia fiind realizata cu ajutorul unei rame scurte, denumita pagae.
navele antichitatii
Documente istorice vechi lasa sa se inteleaga ca civilizatiile cretane, egiptene si feniciene dispuneau

de nave si foloseau cu maiestrie arta navigatiei pe caile maritime, atat pentru schimburi comerciale, cat si in scopuri razboinice, pentru cucerirea si colonizarea altor teritorii.
Principalele tipuri de nave folosite raman tot cele lungi si cu forme rotunjite, perfectionate de-a lungul timpului din punct de vedere al constructiei si al calitatilor nautice. In alta zona a lumii, pe teritoriul Asiei, navigatia are de asemenea origini stravechi. Documentele istorice atesta ca si aici evolutia navelor a urmat aceleasi etape principale, cu unele particularitati. Tipurile constructive de nave specifice acestei zone a globului pamantesc sunt reprezentate de joncile fluviale si joncile de mare. Joncile de mare erau prevazute cu cateva randuri de catarge pe care se inaltau vele in forma de trapez, confectionate din impletituri dese si elastice de bambus.
navigatia cu vele
Deoarece pe noile pamanturi descoperite se putea ajunge numai pe calea marilor si oceanelor, nevoia de nave creste considerabil, constructiile navale se dezvolta puternic si tind sa se transforme intr-o adevarata industrie.
Incepand cu secolul al XV-lea intervin progrese importante in constructia navelor cu vele, vizand sporirea volumului incarcaturii, imbunatatirea calitatilor nautice si cresterea sigurantei navigatiei.
Cresc dimensiunile si capacitatea navelor, bordurile devin mai inalte, pescajul mai mare, iar stabilitatea mai buna.
Necesitatea asigurarii rezistentei constructiei navei a condus la dezvoltarea osaturii longitudinale. Tipul constructiv de nava care insumeaza imbunatatiri este galionul, destinat negotului si galionul de linie, utilizat mai intai de portughezi si apoi de spanioli in bataliile navale. Performerele acestei etape sunt galioanele „Great Harry” si „Le Grand Francois”.
Strans legata de dezvoltarea fortelor de productie si de conditiile social-politice din tarile romane, in aceeasi etapa istorica se poate semnala aparitia cunoscutelor panzare moldovenesti din timpul lui Alexandru cel Bun si

Stefan cel Mare, corabii rapide si usoare, cu un singur catarg, utilizate pentru a face negot in porturile Mediteranei.
Incepand cu secolul al XVII-lea evolutia constructiilor navale conduce la aparitia navelor de linie pentru necesitatile militare ale puterilor maritime. Pentru transmiterea ordinelor si mentinerea legaturii intre navele de linie se contureaza ca un tip de nava velier bine definit, fregata. In flotele de razboi au aparut si alte tipuri de veliere de dimensiuni si puteri reduse (din randul carora se mentioneaza bricul, care este o nava cu doua catarge, prevazuta cu vele patrate si cu bompres), brigantina, incendiatoarele, bombardierele, etc.
Odata cu lansarea la apa la Baltimore in anul 1832 a navei „Ann McKim”, se contureaza caracteristicile celui mai rapid tip de velier, adica cliperul. Cliperele foloseau o bogata velatura mixta, velele patrate fiind completate cu vele triunghiulare, denumite focuri.
navele moderne
Aparitia motorului cu ardere interna si apoi a turbinei cu gaze a retinut atentia constructorilor navali, care le vor utiliza din ce in ce mai frecvent, spatiul mult redus ocupat de combustibilul lichid avantajand considerabil cresterea capacitatii de transport. In aceasta etapa intervine o specializare mai accentuata a navelor, o diferentiere vizibila intre navele destinate navigatiei maritime si a celei pe apele interioare.
Navele pentru transportul de marfuri cunosc in prezent o specializare accentuata care le conditioneaza dimensiunile principale, dotarile cu instalatii si mecanisme, amenajarile, etc. Ele alcatuiesc majoritatea navelor care naviga pe apele globului pamantesc. Pentru pescuit se realizeaza nave specializate de diverse tipuri si marimi, dintre care se mentioneaza traulerele si navele de baza care asigura o valorificare importanta a resurselor marilor si oceanelor, cuprinzand toate fazele, de la pescuire pana la prelucrarea finala. Un pas important in constructiile navale il constituie utilizarea energiei nucleare la propulsia navelor, fapt ce le sporeste considerabil autonomia de mars.
Solutii constructive diferite de cele clasice aparute intr-o etapa recenta sunt reprezentate de navele cu aripi portante si navele pe perna de aer, constructii relativ mici destinate transportului de pasageri, marfuri usoare, servicii speciale si altor scopuri.
In perspectiva dezvoltarii constructiilor navale pe plan mondial sunt de asteptat perfectionari viitoare multiple prin adoptarea unor solutii economice pentru dezvoltarea unor probleme de propulsie, micsorare a rezistentei la inaintare.
Marirea dimensiunilor si tonajul navelor moderne realizate pe principii dinamice de plutire pe aripi portante si in mod deosebit a navelor pe perna de aer, sunt considerate de specialisti ca nave ale viitorului apropiat. Actuala criza economica mondiala va determina mutatii calitative care vor conduce la continua dezvoltare si perfectionare a constructiilor navale, datorita faptului ca navele constituie mijlocul de baza de transport cel mai economic pentru comertul international.